Există o excepție notabilă în Europa: Marea Neagră. De ce mareele sunt aproape inexistente în această mare închisă? Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să înțelegem atât modul în care se formează mareele, cât și caracteristicile geologice și hidrologice ale Mării Negre.

Cum se formează mareele?

Mareele sunt rezultatul interacțiunii dintre forțele gravitaționale ale Lunii și ale Soarelui și mișcările de rotație ale Pământului. Atunci când Luna se află într-o poziție favorabilă față de Pământ, forța gravitațională a acesteia atrage apa oceanului sau a mării, iar aceasta se ridică la nivelul apei, formând așa-numita „maree înaltă”. Același fenomen are loc și pe partea opusă a Pământului, acolo unde apa este atrasă de către centrul de masă al sistemului Lună-Pământ, creând o maree înaltă simultană, dar de obicei cu o intensitate mai mică.

Forța gravitațională a Soarelui joacă și ea un rol important în generarea mareelor, însă influența acesteia este mai mică decât cea a Lunii, având în vedere distanța mult mai mare între Pământ și Soare. Mareele se produc la intervale regulate, în general la aproximativ 12 ore și 25 de minute, acest ciclu fiind cunoscut sub numele de „semidiiurn” datorită poziției relative a Lunii față de Pământ.

În timpul fenomenului de maree înaltă, apa este transportată spre țărm, iar când se întâmplă mareea joasă, apa se retrage, lăsând la vedere zonele mai adânci ale fundului marin. Aceste fluctuații ale nivelului apei pot varia semnificativ, în funcție de locația geografică, de topografia fundului mării și de alți factori cum ar fi vânturile sau presiunea atmosferică.

Ce caracteristici ale Mării Negre împiedică apariția mareelor?

În Marea Neagră, fenomenul mareelor este aproape insesizabil din cauza unei combinații de factori geologici, hidrologici și oceanografici. Printre acestea se numără:

1. Dimensiunea relativ mică a Mării Negre – Marea Neagră este o mare închisă, având o suprafață de aproximativ 436.000 km² și fiind separată de oceanele lumii prin strâmtori înguste, precum Bosforul, Dardanelele și Marea Marmara. Aceste limite geografice restrânse nu permit formarea de maree la scară largă, așa cum se întâmplă în oceanele vaste.

2. Formarea unei „baie de apă” relativ stagnantă – Apa din Marea Neagră este mult mai stabilă din punct de vedere al circulației, comparativ cu oceanele deschise. Acest lucru se datorează, în principal, faptului că apele mai puțin adânci din partea de nord sunt izolate de cele din sud printr-un strat de apă sărată și rece, care împiedică mișcarea apei în întregul corp de apă. Această izolație reduce impactul mareelor, limitând schimbările semnificative ale nivelului apei.

3. Adâncimea mică a Mării Negre – Marea Neagră are o adâncime medie de aproximativ 1.250 de metri și o adâncire maximă de aproximativ 2.200 de metri, fiind considerată o mare relativ puțin adâncă în comparație cu oceanele. Mările și oceanele cu adâncimi mari permit mișcarea apei la o scară mai largă și mai puternică, ceea ce ajută la formarea mareelor vizibile. În Marea Neagră, acest proces este mult mai limitat din cauza dimensiunilor și adâncimii mai reduse.

4. Viteza mică a curenților și a schimburilor de apă – În Marea Neagră, curenții marini sunt relativ slabi și nu permit o circulație uniformă a apei, ceea ce face ca fluctuațiile de nivel cauzate de maree să fie aproape imperceptibile. În oceanele mai mari, curenții pot transporta apa pe distanțe mari, amplificând efectele mareelor.

5. Stabilitatea stratificării apei – Un alt factor important este stratificarea apei în Marea Neagră. Apa de la suprafață este mai puțin densă decât apa mai profundă, care este mult mai sărată și mai rece. Această diferențiere între straturi face dificilă mișcarea maselor de apă pe verticală, iar mareele, care presupun o fluctuație a nivelului apei, nu pot să ajungă cu ușurință la adâncimi mari. De asemenea, această stratificare joacă un rol esențial în limitarea unui schimb semnificativ de apă între diferitele zone ale mării.

Mareele din alte mări și oceane: o comparație cu Marea Neagră

În majoritatea oceanelor, mareele sunt un fenomen puternic și constant. De exemplu, în Marea Nordului sau în Oceanul Atlantic, mareele pot varia semnificativ, cu diferențe de nivel de până la 15-20 de metri în zonele cele mai afectate. În contrast, în Marea Neagră, fluctuațiile de nivel sunt mult mai mici și aproape imposibil de observat cu ochiul liber, ceea ce face ca acest fenomen să rămână un mister mai puțin discutat în contextul acestei mări.

Chiar și în alte mări închise, cum ar fi Marea Mediterană, fenomenul mareelor poate fi observat, deși cu intensități mult mai reduse față de oceanele deschise. Aceste mări sunt mai deschise la mișcările mareelor din cauza caracteristicilor lor geologice și hidrologice mai favorabile fluxurilor de apă.

Fenomenul mareelor este unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale forțelor naturale care influențează Pământul, iar înțelegerea acestora ne ajută să înțelegem mai bine dinamicile apelor și viața marină. Deși Marea Neagră este una dintre mările cele mai izolate și unice din lume, caracteristicile sale geografice, geologice și oceanografice fac ca acest fenomen să fie aproape imperceptibil în această regiune. Astfel, în timp ce mareele continuă să joace un rol semnificativ în ecosistemele și economiile de pe coastele oceanice, în Marea Neagră ele rămân o enigmă, una dintre multele particularități ale acestei mări închise.